SCUMPUL DRUM SPRE LIBERTATE

Fiecare dintre cei 3.000 de oameni care zilnic trec frontierele din Grecia, Macedonia, Serbia, Ungaria căutându-și libertatea în Vestul Europei are o poveste, iar imaginile care se rotesc pe ecranele televiziunilor de zile întregi completează măreția unei drame cutremurătoare. Ei sunt însă cei care au avut nu doar curajul să-și lase viața de până acum în urmă și să plece, ci și banii pentru a plăti prețul libertății.

Jusef Maen, la fel ca Majid Szizi, s-a întâlnit cu reporterii The Guardian, la granița cu Ungaria. Nu e singur, călătorește spre o viață mai bună alături de soția și copiii lui, în vârstă de trei și patru ani. „Am mers de la Homs, în Siria la Damasc, apoi Kalymnos, Atena, Macedonia și Serbia, cu avionul, trenul, cu autobuzul, taxiul și pe jos. Dacă vom fi amprentati vom merge la Stockholm, dacă nu, la Berlin. Am cheltuit 9.000 de dolari pe această călătorie. Nu mai am nimic”, ridică el din umeri și-l invocă pe Allah, uitându-se spre cer.

Un alt refugiat, fugit din Siria alături de soție și doi copii, face și el o dezvăluire cutremurătoare. În urmă cu două săptămâni și-a lăsat copilul de cinci ani pe mâna unei rețele de traficanți care i-au promis că-l duc în Suedia la bunicii săi. Doar pentru el a avut bani. Le-a povestit reporterilor Digi 24 cum a ajuns pe continent. „Pe drumul din Turcia spre Grecia mi-au aruncat copilul cel mic în mare. Mi-au spus că dacă vreau să-l salvez să mă arunc și eu în apă. Așa că am sărit, l-am prins și m-am întors în barcă”. O familie dă între 1.000 și 6.000 de euro pentru „călătoria” către vest, apelând de multe ori la călăuze sau rețele organizate de trafic de persoane.

Experiența italiană

Prețul libertății este mare, iar oamenii plătesc bani grei pentru a ajunge în Occident, iar riscurile sunt amețitoare. Situația dramatică a refugiaților ține agenda publică în țările care sunt poartă de intrare în Europa. De la începutul anului, Italia este unul dintre statele care se confruntă cu criza migranților ilegali, mii de persoane fiind salvate de pe bărcile cu care traversau spre Occident. În primele opt luni în Italia au ajuns aproape 100.000 de migranți clandestin. Potrivit unui raport realizat de Organizația Internațională pentru Migrare (OIM), cel puțin 2.000 de persoane au murit în încercarea de a traversa Marea Mediterană pentru a ajunge pe continentul european. În cele opt luni ale anului 2015, bilanțul îl depășește deja pe cel din 2014, când au fost înregistrate 1.607 decese.

CNN a discutat cu trei dintre imigranții care au reușit să ajungă în Italia și care au explicat de ce cred ei că noua viață a meritat toate riscurile.

Mahmoud Shubat era muncitor în construcții în Homs, în Siria. Pentru el nu a existat altă opțiune decât să își lase cei patru copii în Siria pentru a încerca să le găsească o viață mai bună în Europa. „Dacă aș fi rămas în Siria, ar fi trebuit să fac parte dintr-una dintre tabere sau din Statul Islamic. Ar fi trebuit să iau arma în mâini și să ucid oameni. Vreau doar să am grijă de copiii mei”, a declarat el.

Shubat și-a părăsit casa din Homs, plătind contrabandiști ca să îl ducă în Italia, mai întâi cu mașina prin Turcia, apoi cu o barcă din Turcia în Libia. În Libia, el s-a îmbarcat pe o altă barcă plină cu 300 de imigranți hotărâți să ajungă în apele italiene.

La fiecare etapă a călătoriei sale, Shubat a declarat că a plătit contrabandiști, care îl puneau în legătură cu următorul grup care cerea alți bani. Shubat a declarat că nu are nicio îndoială că acești contrabandiști cu care a avut de-a face în Libia aveau conexiuni cu milițiile politice.

Când erau gata să părăsească portul libian, el a declarat că traficanții au permis unei bande înarmate să urce la bord și să îi jefuiască. „Purtau măști și aveau arme. Ne-au verificat unul câte unul, căutând bani și aur”, a declarat el.

Shubat a fost unul dintre norocoși, întrucât barca lor nu s-a scufundat. Imediat ce nava a ajuns în apele italiene, aceasta a fost escortată în Sicilia de către marina italiană. Întreaga călătorie l-a costat pe Shubat 7.600 de dolari, o avere pentru un muncitor în construcții care vrea doar să câștige suficienți bani pentru a-și aduce familia în Europa.

Esayas Nisque, în vârstă de 18 ani este din Eritrea, dintr-un orășel de la granița cu Etiopia. Majoritatea bărbaților au plecat pentru a căuta de muncă în alte țări. Puțini vor să rămână în Eritrea, susține el.

În călătoria lui spre Europa, Nisque a plecat dintr-o tabără de refugiați din Etiopia, unde a locuit timp de șase ani, spre Libia, pentru a se îndrepta apoi pe mare către Italia. Din Etiopia, el a mers patru zile înainte de a lua un autobuz către Sudan. De acolo, el a luat un alt autobuz către Libia, unde a stat aproximativ un an. În acest timp, el susține că a fost ținut prizonier împreună cu sute de alți bărbați într-o casă păzită de „soldați libieni”.

Gardienii îi obligau pe prizonieri să doarmă la anumite ore, nu le permiteau să se spele și le dădeau doar porții de mâncare limitate. Cei care îndrăzneau să nu se supună erau tratați cu șocuri electrice. Nisque a declarat că tatăl lui i-a trimis 1.800 de dolari de care avea nevoie pentru a plăti contrabandiștii pentru această călătorie pe Mediterana. Ambarcațiunea, care transporta 500 de persoane, a părăsit Libia într-o seară în urmă cu trei săptămâni și la scurt timp a început să ia apă. Ei au fost salvați însă de paza de coastă italiană.

Grymay Tesfamical, un creștin în vârstă de 18 ani este tot din Eritrea. El călătorea împreună cu mai mulți conaționali la bordul a două autobuze, care au fost interceptate de zece combatanți ai grupării Stat Islamic, la sud de Tripoli. „Două autobuze au fost încercuite, căutau creștini și musulmani. Au așezat musulmanii într-o parte, iar creștinii în alta. Era Daesh din Libia”, a afirmat el.

Pe drum, combatanții SI au decapitat 20 de persoane, susține Tesfamical. El a declarat că a fugit și a fost împușcat în spate. „În Libia este foarte, foarte periculos”, a declarat el.

Tesfamical susține că a fugit din Eritrea în urmă cu un an pentru a evita recrutarea militară obligatorie. El a mers prin Etiopia, prin Sudan, după care a ajuns în Libia cu autobuzul. El afirmă că, în Libia, imigranții creștini sunt bătuți și privați de hrană și apă. De acolo, el a fugit cu o barcă spre Italia, în căutarea unui loc mai sigur și a unei vieți mai bune.

Peste 200.000 de imigranți au ajuns anul acesta în insulele grecești

Peste 200.000 de imigranți au ajuns anul acesta pe insulele grecești situate în est, la Marea Egee, iar jumătate dintre ei numai în ultimele două luni, a declarat ministrul Porturilor Thodoris Dritsas pentru televiziunea greacă, relatează DPA în pagina electronică.

Grecia – supraîndatorată – a fost copleșită de un aflux de imigranți – majoritatea refugiați din calea războiului din Siria – care caută protecția Uniunii Europene (UE). Mulți sosesc pe insulele grecești în bărci supraaglomerate dinspre Turcia, în speranță să ajungă în țări bogate ca Germania.

Dritsas nu a spus câți imigranți au traversat deja frontiera greacă în Macedonia anul acesta.

„Este imposibil să faci față unui asemenea aflux”, a declarat Tasia Christodoulopoulou, ministrul însărcinat cu Migrarea. Cea mai mare problemă este înregistrarea imigranților, a subliniat ea, în contextul în care acest proces necesită 20-30 de minute pentru fiecare persoană în parte, iar zilnic sosesc sute de persoane.

Feribotul Eleftherios Venizelos a adus miercuri, la Pireu, în apropiere de Atena, aproximativ 2.500 de refugiați de pe Insula Lesbos, potrivit pazei de Coastă.

Alți 800 au sosit în nordul portului Kavala (nord-est) și urmau să fie transportați la frontiera cu Macedonia miercuri.

Potrivit unor estimări, zeci de mii de imigranți au părăsit Grecia și au trecut în Balcani, traversând Macedonia și Serbia, pentru a reintra pe teritoriul Uniunii Europene (UE) în Ungaria.

2.100 de „rangeri de frontieră” vor patrula din septembrie la frontiera Ungariei

Autoritățile ungurești au înregistrat un număr-record de 2.533 de intrări ilegale din Serbia numai marți, cu 460 mai multe decât cu o zi înainte, potrivit unor date statistice publicate miercuri.

Mulți au putut să escaladeze gardul de sârmă ghimpată de la frontieră, ridicat de Guvernul conservator al lui Viktor Orban cu scopul de a împiedica imigranții să pătrundă în țară.

Într-o încercare de a-și consolida și mai mult frontiera, Ungaria intenționează să creeze o forță de poliție de frontieră specială.

Șeful poliției, comisarul Karoly Papp, le-a spus jurnaliștilor la Budapesta că 2.100 de „rangeri de frontieră”, ofițeri de poliție, urmează să înceapă să patruleze de la jumătatea lui septembrie.

Refugiații au putut să-și continue călătoria către Ungaria în weekend, după ce autoritățile din Macedonia au cedat presiunilor și au deschis frontiera celor câteva de mii de refugiați blocați în zonă.

De atunci, peste 10.000 de persoane au sosit în Serbia, unde rata sosirii refugiaților a crescut vertiginos, de câteva ori, față de lunile anterioare.

CE alocă 1,5 milioane de euro ajutoare de urgență Serbiei și Macedoniei

Comisia Europeană le furnizează Serbiei și Macedoniei 1,5 milioane de euro ca ajutor de urgență, pentru ca acestea să ofere servicii de bază refugiaților și imigranților care sosesc acolo, a anunțat CE miercuri.

Criza imigranților din Europa urmează să monopolizeze agenda summitului de la Viena, joi, între UE și cele șase țări vest-balcanice – Albania, Bosnia, Kosovo, Muntenegru, Macedonia și Serbia.

Amnesty International îndeamnă la „regândire urgentă” a politicilor de azil europene

Concomitent, Amnesty International (AI) a criticat sistemul de azil al UE, care prevede ca migranții să-și formuleze cererile în primul stat UE pe al cărui teritoriu intră.

Gauri van Gulik de la Amnesty a subliniat că refugiații care sosesc în Grecia se confruntă cu o „alegere imposibilă” – între „condițiile îngroozitoare de primire și detenție” și o „potențială călătorie clandestină și periculoasă” pentru a ajunge în alte părți ale blocului.

Amnesty a îndemnat, cu o zi înainte de Summitul de la Viena, la o „regândire urgentă” a politicilor Europei în domeniul azilului.

„În absența flagrantă a unor rute suficient de sigure și legale către Europa, oamenii n-au de ales decât să se îmbarce în călătorii ilegale pline de riscuri”, a subliniat van Gulik.